Antenă offset de 1,8 metri de la Global Skyware

Vă prezentăm o antenă de satelit offset de diametru relativ mare, de foarte bună calitate, recomandată în primul rând aplicaţiilor profesionale, dar şi recepţiei individuale prin satelit pentru cazul semnalelor slabe, la limita de recepţie.

Antena offset de 1,8 metri de la Global Skyware iese în evidenţă prin câteva detalii. Faptul că antena este construită din plastic este un avantaj, deoarece aceasta este practic imună la coroziune. De asemenea, faptul că reflectorul este turnat dintr-o singură bucată prin procedeul de turnare cu matriţă încălzită şi că este ranforsat pe spate cu o reţea de nervuri tot din plastic, garantează precizia maximă a formei antenei precum şi rigiditatea şi stabilitatea mecanică a acesteia. 

Producătorul garantează operarea normală a antenei în condiţii de vânt până la viteze de 80km/h şi pentru o gamă de temperaturi cuprinsă între -50 la +80 C. Proprietăţile mecanice ale antenei sunt garantate pentru vânturi cu viteze de până la 200 km/h. În ce priveşte condiţiile atmosferice, antena poate fi utilizată şi în medii cu aer sărat, deoarece este certificată conform cu standardele de testare ASTM-B117.

Suprafaţa activă a reflectorului este acoperită cu o folie specială, cu proprietăţi reflectorizante pentru semnalele electromagnetice, dar neutră la radiaţia solară. Antena poate funcţiona în ambele benzi de frecvenţe, C şi Ku. Câştigul în banda C este de 35,3 dBi la frecvenţa de 3,95 GHz, iar în banda Ku este de 45,5 dBi la frecvenţa de 11,95 GHz. Directivitatea este de 3 grade în banda C şi de 1 grad pentru banda Ku pentru o variaţie a semnalului recepţionat de 3 dB. Raportul de unde staţionare (VSWR) este de 1,4:1 pentru banda C şi de 1,3:1 pentru banda Ku în timp ce temperatura de zgomot a antenei este de 36 K pentru banda C şi de 31 K pentru banda Ku, la un unghi de elevaţie de 30 grade.

Montura antenei este fixă, de tip Az/El şi este protejată la coroziune prin zincare la cald. Un alt avantaj este faptul că montura se livrează preasamblată. Aceasta oferă o plajă a unghiului de elevaţie între 10 şi 90 şi a unghiului de azimut de 360 grade. Montura oferă posibilitatea de reglaj fin atât pentru unghiul de elevaţie cât şi pentru unghiul de azimut, lucru deosebit de important în cazul antenelor de diametru mare. Diametrul exterior recomandat pentru ţeava utilizată ca suport pentru antenă este de 11,4 cm (4,5 inchi).

În ce priveşte braţul de susţinere al LNB-ului, acesta este sprijinit suplimentar din lateral de două ţevi pentru asigurarea unei rigidităţi superioare. Antena Global Skyware poate funcţiona cu orice tip de LNB datorită suportului LNB-ului şi a accesoriilor incluse. Braţul LNB-ului se termină cu un sistem de prindere cu colier pentru LNB-uri offset cu ghid de undă de 40 mm. În acesta se poate monta prin intermediul a două adaptoare pentru feedhorn şi un ghid de undă cu ieşire pe flanşă de tip C120, inclus printre accesoriile antenei. Pentru acest caz se pot folosi LNB-urile cu flanşă utilizate de obicei la antenele parabolice. Pentru cazul LNB-urilor cu flanşă de tip WR75 (interior dreptunghiular) există un alt adaptor inclus în lista de accesorii, ce se intercalează între flanşa ghidului de undă de tip C120 şi flanşa LNB-ului de tip WR75. În acest caz se pot folosi LNB-urile profesionale cu oscilatoare locale cu buclă PLL. Pe lista de accesorii este inclusă şi o carcasă suplimentară din plastic, cu capac, pentru protejarea LNB-ului de intemperii. Aceasta este însă potrivită ca dimensiuni doar pentru LNB-urile cu flanşă cu carcasa cilindrică, în prelungirea ghidului de undă, şi nu la 90 grade faţă de axa ghidului de undă. Opţional se poate comanda şi varianta de ghid de undă pentru polarizare circulară sau varianta pentru banda C.

Mai multe detalii găsiţi în numărul 2/2020 al revistei Info Satelit.

Rugby: Mitre 10 şi Super Rugby Unlocked

Mitre 10 este campionatul intern din Noua Zeelandă, cunoscut anterior sub numele de ITM Cup şi mai înainte ca Air New Zealand. Mitre 10 este sponsorul la zi al competiţiei, un mare lanţ de magazine de materiale de construcţii, instalaţii, electrocasnice etc.

Este oricum cel mai frumos campionat intern din lume, iar începutul ediţiei din acest an a fost probabil cea mai spectaculoasă de până acum, din cauza pandemiei. Competiţia este una care se desfăşoară în fiecare toamnă europeană (primăvară în emisfera sudică), iar de obicei jucătorii selecţionaţi în echipa naţională sunt prinşi în întâlniri internaţionale şi nu participă la ea. De asemenea, alţi jucători pleacă în Europa sau Japonia peste vară, după ce se termină ediţia anuală de Super Rugby. Acum, din cauza pandemiei, aproape toţi au fost acasă şi au jucat pentru echipele lor de club, ceea ce a adus un plus unei competiţii care era oricum o încântare. În acest moment, lotul naţional s-a reunit pentru meciurile de toamnă, aşa că raportul de forţe s-a schimbat pentru unele echipe, dar spectacolul este la locul lui.

Ediţia din acest an a început pe 11 septembrie şi se termină pe 27 noiembrie (meciurile se joacă în weekend, dimineaţa după ora României). Foarte pe scurt, la competiţie participă 14 echipe de club, împărţite în două grupe valorice, dar fiecare echipă joacă nu doar cu toate echipele din grupa sa valorică, ci şi cu 4 echipe din grupa valorică inferioară (total de 10 etape în sezonul regulat, 5 meciuri acasă, 5 în deplasare). Evident, diferenţele dintre cele 14 echipe sunt foarte mici şi nu e nici o mare surpriză ca o echipă din divizia a doua să bată o echipă din prima divizie (valorile sunt apropiate şi rivalităţile durează de mai bine de 100 de ani).

Echipele clasate pe primele 4 locuri în sezonul regulat joacă semifinale şi finala pentru titlu în prima grupă şi respectiv joacă pentru promovare în grupa a doua. Ultima echipă din prima grupă retrogadează în grupa a doua. Nu există retrogradare din grupa a doua, cele 14 echipe acoperind toată ţara. Există desigur şi alte niveluri inferioare la care se joacă rugby în Noua Zeelandă, dar acesta este nivelul la care jucătorii sunt profesionişti sau semiprofesionişti. În presa locală s-a discutat posibilitatea de a exista o formă de retrogadare/promovare, dar faptul că aceste echipe acoperă teritoriul ţării (sunt practic echivalentul unor echipe judeţene de la noi) şi necesitatea de a asigura finanţarea stabilă a echipelor a făcut ca să fie ales acest sistem.

În cadrul acestui campionat se pune în joc şi cel mai vechi trofeu din rugby-ul neozeelandez, numit Ranfurly Shield (datează din 1904). Acesta era cel mai important trofeu înainte de era profesionistă şi stârneşte numeroase pasiuni şi acum (în orice caz, atrage cu siguranţă atenţia presei). Deţinătorul trofeului trebuie să-l pună în joc în mai multe partide (cel puţin 7) disputate pe teren propriu în cursul unui an. Aceste partide pot să fie în diferite competiţii şi chiar amicale, dar în practică, în epoca profesionistă, trofeul se câştigă în cadrul Mitre 10. El se câştigă întotdeauna în deplasare şi se pierde acasă. În caz de egalitate, deţinătorul trofeului îl păstrează.

Din cele 14 echipe se selectează jucătorii celor 5 francize care participă la competiţia anuală Super Rugby. Viitorul Super Rugby este incert în acest moment, atât din cauza pandemiei, cât şi din cauza unor extinderi ale formatului din ultimii ani care nu au fost foarte reuşite. După întreruperea din 2020, s-au organizat campionate locale în Noua Zeelandă şi în Australia peste vară, iar acum (10 octombrie – 21 noiembrie) este în desfăşurare o astfel de competiţie în Africa de Sud, care e numită Super Rugby Unlocked. Ea se joacă într-un format mai neobişnuit, într-o combinaţie cu tradiţionala Currie Cup (cea mai veche competiţie de club din lume, datând din 1891).

Viitorul Super Rugby este incert şi pentru că echipele sud-africane şi-au exprimat intenţia de a juca în Europa, mai precis în Liga Celtică, numită astăzi Guiness Pro 14. Deja în ultimii doi două echiope sud-africane au jucat aici, dar una dintre echipe Southern Kings a dat faliment peste vară şi cealaltă (Cheetahs) a renunţat să joace în Europa acest sezon din cauza pandemiei. Dar, la nivel de principiu, echipele sud-africane se vor întoarce în Pro 14 după ce trece nebunia pe care o trăim. Nu ştim încă în ce condiţii (ştim doar că s-ar putea să fie mai multe!).

Cu siguranţă se va găsi o formă de desfăşurare pentru sezonul de Super Rugby care ar trebui să înceapă în februarie 2021, dar încă nu s-a stabilit nimic. Oricum, până atunci, găsiţi pe Internet linkuri pentru a vedea meciuri din Mitre 10 şi Super Rugby Unlocked.

A apărut Info Satelit 2/2020

Vă semnalăm apariţia numărului 2/2020 al revistei Info Satelit – o publicaţie adevărată pentru împătimiţii recepţiei programelor de televiziune transmise prin satelit.

Din sumar:

  • Fotbal şi rugby: programe şi feeduri FTA în noul sezon
  • Setare DiSEqC EMP Centauri S8
  • Antenã de satelit offset de 1,8 metri de la Global Skyware
  • Ce se mai întâmplă cu programele multistream de la 5 grade vest
  • Teste cu LNB Mediastar anti 5G
  • Eutelsat 7B şi 7C (7 grade est): O privire spre Orient
  • Tur de orizont în banda C
  • Lansări de sateliţi aşteptate în 2021
  • Receptoare AMIKO disponible în magazine din România (preţuri şi caracteristici)
  • Actualizare Golden Interstar Gamma X: DVB-C/T/T2 şi IPBOX
  • Faceţi cunoştinţă cu Octagon SX88 4K
  • Receptoare pentru toate gusturile: Amiko Mira X His 3000, Golden Media Wizard HD Vote 3, Formuler S Mini 4K DVB & OTT-IPTV, Mut@nt HD60, Amiko Mira X 4K, GigaBlue UE UHD Cable FBC, Amiko Viper 4K 2.0, Edision OS Mio 4K, Formuler Z8 Ultimate 4K UHD
  • Tuner XBOX USB DVB-T2/C
  • Noutăţi în programele româneşti
  • Lista completă a programelor transmise prin satelit, româneşti şi străine, codate şi necodate. Tabelele de programe într-o formă atractivă şi uşor de citit.

Revista poate fi comandată telefonic (plata se face prin ramburs, la primirea publicaţiei), la numărul de tel. 0747.689.216 (orele 16-19), e-mail: infosatelit2014@gmail.com.
La difuzori revista va ajunge începând de marţi, 29 septembrie.

Avanpremieră Amiko Viper 4K 2.0

De fiecare dată când apare câte un receptor “V2.0” este semn că modelul său de bază a fost un succes comercial şi că din motive tehnice sau logistice nu se mai poate fabrica încă un lot. Şi atunci, cu resursele momentului, i se fabrică un frate, adică “V2.0” şi acesta este şi cazul lui Amiko Viper 4K. Carcasa este una de mici dimensiuni, cam la fel ca cele de la Amiko A5 Combo, dar este din plastic cu orificii de ventilaţie generoase şi foloseşte obişnuita telecomandă a mărcii.

Iată şi fişa tehnică:

Ultra HD DVB-S2X+ T2/C; Linux OS – Enigma2

1.6 GHz Quad Core 64 bit CPU Hi3798MV200

High-Performance Multi-Core Mali 450 CPU

4 GB EMMC; 1 GB DDR3 RAM Memory

1 x USB 2.0 Port; 1 x USB 3.0 Port

100 Mbps Ethernet interface

2.4G built in WiFi; Smart Card Reader

Up to 3840 x2160@60fps, 10bit, HDR 10

Din punct de vedere soft merge pe reţeta standard: imaginea de fabrică este OpenATV 6.4, dar vom avea curând şi o imagine PurE2 6.5, care-mi place şi care se pretează unui receptor cu asemenea resurse. Sper că vom avea o opţiune multiboot între cele două imagini.

Mai multe detalii despre acest aparat găsiţi pe forumul http://www.sat-support.tv, la adresa https://www.sat-support.tv/forum/viewtopic.php?f=211&t=61901&start=20

Veşti de la 5 grade vest: programe franceze şi italiene

Avem două veşti: una bună şi una rea. Veste rea este că programele Mediaset Italia 1, Rete 4 şi Canale 5 s-au mutat la 9 grade est, unde recepţia este o treabă de DX-er şi nu are rost să discutăm (există doar un raport de recepţie din vestul extrem al ţării). Au rămas câteva programe din trust la 12,522 GHz, dar nu ştim pentru câtă vreme.

Vestea bună este că pe restul transponderelor semnalul a crescut. Să vedem în continuare care e situaţia cu frecvenţele care transmit programe multistream. Testul s-a făcut Cluj, cu o antenă de 110 cm.

11,013 GHz, V – semnal bun (99%) – programe Rai;

11,179 GHz, V – semnal bun (99%) – programe Rai în format HD;

11,509 GHz, H – semnal mediu (83%) – programe franceze (France 2, M6 etc.) – aici semnalul este mai puternic decât în urmă cu 6 luni;

11,637 GHz, V – semnal bun (99%) – programe regionale Rai 3;

11,675 GHz, H – semnal bun (99%) – programe regionale Rai 3;

12,522 GHz, V – semnal bun (98%) – posturi italiene (Top Crime, Boing etc. – aici semnalul este mai puternic decât în urmă cu 6 luni;

12,585 GHz, H – semnal mediu (61%) – doar Sport Italia – aici semnalul este mai puternic decât în urmă cu 6 luni;

12,648 GHz, V – semnal mediu (61%) – posturi franceze (L’Équipe, TF 1 Séries) – aici acum 6 luni nu aveam semnal deloc cu antena de 110 cm.

Amiko Mira X HiS-3000

Amiko Mira X este o nouă familie de receptoare Amiko, elementul său de originalitate fiind utilizarea unui chipset nou pe o platformă de aplicaţie de tip Linux, soluţie mai puţin utilizată în ziua de azi, dar nu lipsită de avantaje! Familia Amiko Mira X este alcătuită din trei modele: HiS-1000 – un receptor IPTV, HiS-2000 – un receptor satelit hybrid şi HiS-3000 – un receptor Combo hybrid. Elementul lor comun este utilizarea aceluiaşi chipset Huawei Hi3716MV430, un chipset din gama low-end a gigantului chinez, ieftin, dar perfect adaptat sarcinii sale.

Imaginea e sugestivă, o carcasă mini, seamănă cu cele de la Amiko A4 şi A5 ca dimensiuni, 145x95x30 mm, cu un afişaj cu 4 digiţi şi cardreader pe partea din faţă, conectori USB pe dreapta şi tot restul pe panoul spate. Telecomanda este similară celei folosite pe A4 şi A5, una comodă şi funcţională.

O sumară fişă tehnică:
– Chipset Hi3716MV430 dualcore A7 2 GHz, 2800 DMIPS HEVC 1080p
– Memorie internă 256 Mb RAM
– Flash 128 Mb
– Tunere DVB-S2X (Si2166D) şi DVB-T2/C
– 3 x USB
– Ethernet 100 Mb/s
– Cardreader
– HDMI 1.4

Caracteristicile în sine nu fac cine ştie ce impresie dacă nu le raportezi la tipul de sistem de operare şi aplicaţie Linux pentru care acestea sunt arhisuficiente! Acest tip de soluţie soft utilizează cu cea mai mare eficienţă resursele maşină.

De ce spunem despre modelele HiS-2000 şi HiS-3000 că sunt hibride? Pentru că în egală măsură pot fi folosite în regim IPTV (fiind echipate soft în acest scop) şi în domeniul DVB (satelit, terestru şi cablu digital). IPTV nu mai este demult o simplă curiozitate tehnică. Problema globală pe care o pune IPTV este cea a accesului nediferenţiat şi democratic la banda de transport date Internet.

Meniul principal al unui Amiko Mira X este unul simplu, bine structurat şi intuitiv (System IPTV, System DVB şi Gestiune generală), restul acţiunilor fiind funcţii de administrare a vizionării lansate prin butoane dedicate de pe ecranul LiveTV.

Mai multe detalii găsiţi în numărul 1/2020 al revistei Info Satelit sau pe Sat-Support Forum, https://www.sat-support.tv/forum/viewtopic.php?f=220&t=61847&start=80

Rover HD TAB 700 şi 700 Plus

Firma Rover vă propune o nouă serie de aparate de măsură profesionale. Seria Rover HD TAB 700, formată din modelele profesionale HD TAB 700 şi HD TAB 700 PLUS, reprezintă următoarea generaţie de analizoare de tip tabletă. Aceasta continuă seria de succes Rover HD TAB 7, aducând îmbunătăţiri.

Aparatele din seria Rover HD TAB 700 oferă o gamă a frecvenţei cuprinsă între 4 şi 2250 MHz, cu posibilitate de extindere până la 2600 MHz, un nivel al semnalului de intrare între 28 şi 130 dBuV, şi un tuner compatibil DVB-C, DVB-T/T2/T2 lite şi DVB-S/S2, dar şi S2 multistream.

Ca funcţii standard mai importante amintim: analiză LTE, SAT expert (o funcţie cu ajutorul căreia se poate ajusta mai rapid o antenă de satelit), Digital Power, Imagine HD & SD, MER, BER, PER, LDPC, BCH, Noise Margin, MER versus CARRIER, Net-Id (NID), TSID, LCN, SAT Orbit Position, Constelatie, DiSEqC – dCSS – SCR, Echoes analysis (analiză a întârzierilor într-o reţea DVB-T/T2), măsurători analogice, Noise Margin Graph deci grafice cu marginea de zgomot (rezervă de semnal), TV Memory plan, SAT Memory Plan (mai mult de 2.000 de transpondere prememorate de la sateliţi din întreaga lume), Manual Memory Plan – unde puteţi memora manual via PC sau prin tastele aparatului diferite planuri personalizate, funcţia Loggers, dar şi alte funcţii.

În plus faţă de modelul TAB 700, varianta PLUS vine în standard cu măsurători şi imagine analogică, LAN şi cu intrare optică. Ca funcţii opţionale avem: Wide Band In, TS recorder (înregistrare de transport stream), Reflectometru (o funcţie prezentată în numerele 2 şi 3 ale revistei de anul trecut), HD Audio Dolby+ (decodare Dolby audio AC3-AC3E-DD+). În plus, la modelul Rover HD TAB 700 Plus mai găsim şi funcţia Remote monitoring (monitorizare de la distanţă). Mai multe detalii găsiţi în numărul 1/2020 al revistei Info Satelit.

Golden Interstar Gamma X

Noul model de la Golden Media, Gamma X, merge pe urmele fraţilor săi Golden Interstar Alpha X şi Golden Interstar Beta X, însă deţine un tuner DVB-T/T2 în loc de tunerul de satelit de pe Alpha X. Cu toate acestea, păstrează acelaşi design ca şi modelele Golden Interstar Alpha X şi Golden Interstar Beta X.

Gamma X vine într-o carcasă de plastic cu fante de aer pentru a obţine o răcire pasivă cât mai bună. În interiorul carcasei se regăseşte un procesor nou care oferă o viteză mai bună de procesare cu un consum de curent şi o degajare termică mai mică faţă de generaţiile anterioare (asemănător cu Alpha X şi Beta X).

Pe panoul frontal avem un display cu 7 segmente care poate reda ora în modul standby, numerotarea canalelor în timpul funcţionării şi anumite erori dacă este cazul. Lângă display se află un senzor IR pentru recepţia comenzilor de la telecomandă, plus un LED de stare care îşi schimbă culoarea (verde sau roşu) în funcţie de modul în care se află echipamentul (standby sau activ).

În partea din spate vom avea doar partea de conectică. Astfel, pe lângă conectorul RF de intrare a semnalului terestru, mai avem un conector de ieşire HDMI către televizoarele mai noi care suportă standardul HDMI şi automat au o calitate mult mai bună a imaginii faţă de vechile standarde. Receptorul suportă atât formatul H.265 cât şi H.264. Lângă ieşirea HDMI, în partea stângă, găsim o ieşire A/V (audio/video) analogică, de tip jack, pentru televizoarele mai vechi, urmată de o ieşire optică SPDIF. În partea dreaptă avem o mufă RJ 45 pentru conectare la Internet, urmată de intrarea pentru sursa de alimentare externă de 12V. Pe părţile laterale găsim câte o mufă USB pe ambele părţi care se pot utiliza pentru PVR, actualizare software, redare media etc. Într-una dintre părţi avem un conector RS232 pentru reîncărcarea de urgenţă a softului, iar pe partea cealaltă avem o mufă pentru un senzor extern de telecomandă, în cazul în care dorim să “ascundem” receptorul în spatele televizorului. Mai multe detalii găsiţi în numărul 1/2020 al revistei Info Satelit.

Amiko Viper 4k vs. Edision OS Mio 4K

Atunci când ne-am decis să achiziţionăm Edision OS Mio 4K am avut în minte ideea de a face o comparaţie între acesta, echipat cu un chipset Broadcom ARM şi un Amiko Viper 4K Combo echipat cu chipset Huawei Hi3798MV200. De ce neapărat aceste două modele? Pentru că sunt în bună măsură similare ca performanţe şi ca public ţintă. Iniţial am sperat în apariţia în timp util a lui Zgemma H10 Combo, receptor combo cu chipset Hi3798MV200 şi 2Gb RAM, Wi-Fi…, aparat care ar fi avut o configuraţie 1:1 cu Edision. Din păcate, planurile fabricantului şi ale noastre nu s-au sincronizat, iar apariţia lui H10 s-a amânat, astfel că am făcut o comparaţie între două aparate pe care le-am putut pune pe masa de test.

Să facem o scurtă rememorare:
Amiko Viper 4K Combo
 – Chipset HiSilicon (Hi3798MV200) 4*A53 1.6GHz 15K DMIPS
– 1 Gb Memorie RAM DDR3;  – 8 Gb Flash EMMC
– Tuner DVB-S2X SiLabs 2166 D60 + DVB-T2/C Altobeam ATBM 7281
– 1*USB 2.0 şi 1*USB 3.0
– 1 GigaBit LAN adapter; – SPDIF optical
– Cardreader; – SD cardreader
– HDMI 2.0; – Front display 7 segments
Edision OS Mio 4K (Broadcom BCM 72604)
– Procesor Dual Core ARM 1.5 GHz (BCM72604) 7K DMips
– FLASH 8GB eMMC;  – RAM 2GB DDR4 2400 MHz
– Combo DVB-S2X+DVB-T2/C tuner
– Dual Band 2×2 Wi-Fi 802.11ac 5G/2.4G
– 2 x Pluggable Wi-Fi Antennas
– Bluetooth: embedded 2.1/3.0/4.0
– 1 x Smartcard reader
– 10/100 Mbps Ethernet interface
– 2 x USB2.0;  – 1 x HDMI 2.0a
– 1 x jack RS232;  – 1 x jack IR;  – 1 x S/PDIF

Din punct de vedere funcţional eu le consider similare în exploatare. Fac practic acelaşi lucru, ambele sunt două receptoare Combo 4K şi aparţin aceleiaşi categorii de preţ “medium budget” (100-150 euro). Totuşi, la o privire mai atentă putem observa unele diferenţe:

– Configuraţia maşină dă câştig de cauză lui Edision, pentru că are 2 Gb RAM şi Wi-Fi dualband încorporate, ambele fiind dotări importante pentru aplicaţiile de tip streaming Internet (şi bluetooth este un plus).

– Ambele sunt receptoare cu tuner DVB-S2X, dar aici câştigă Amiko care are un tuner de mai bună calitate (SiLabs), poate cel mai bun din cele uzuale azi, mai bun la SR-uri foarte mici decât cel AvaiLink folosit de Edision, deşi precizez că acesta nu m-a dezamăgit în nici un fel.

Mai multe detalii găsiţi în numărul 1/2020 al revistei Info Satelit.

Enigma2 la a doua tinereţe: spre un conţinut de tip stream Internet

Cu 4-5 ani în urmă remarcam că Enigma2 şi-a atins limitele şi că între speranţele momentului erau receptoarele Android cu lumea lor infinită de aplicaţii. Aveam şi nu aveam dreptate. Paşii care aveau să fie parcurşi de Enigma2 de atunci încoace au schimbat în bună măsură acea percepţie şi, în acelaşi timp, receptoarele bazate pe Android şi-au arătat limitele, atât pe partea de DVB, cât şi în legătură cu boicotul Google împotriva instalărilor de aplicaţii mai puţin ortodoxe.

Să încercăm o trecere sumară prin paşii parcurşi de Enigma2, despre care spun eu acum că îi conferă acesteia o nouă tinereţe!

– Dreambox OS, în jurul căruia s-au ţesut iniţial o mulţime de legende, a adus doar un browser internet cu funcţii complete şi care a deschis poarta către Google şi YouTube.

– Implementarea unui nucleu de Chromium la VU+ a adus ca aplicaţii stand-alone YouTube şi browserul Chrome.

– Implementarea unui Kodi stand-alone, iniţial la VU+, a adus accesul la servere diverse, ce-i drept cu o viaţă efemeră şi de o calitate video deseori discutabilă.

– Implementarea pluginului NetFlix a adus accesul legal la cel mai mare furnizor actual de conţinut video la nivel global, aici vorbim despre un server profesional cu adaptare dinamică a rezoluţiei la traficul maxim de date posibil între terminal şi server.

Mai multe detalii găsiţi în numărul 1/2020 al revistei Info Satelit.