Cu o privire aruncată pe orice hartă ce arată acoperirea sateliţilor, se poate observa că majoritatea sateliţilor ce emit în bandă Ku operează cu polarizare liniare (orizontală sau verticală), în timp ce mai mulţi sateliţi de bandă C folosesc polarizarea circulară. Totuşi, există şi cazuri în care se utilizează polarizarea circulară şi pentru banda Ku, respectiv sateliţi de bandă C care folosesc polarizarea liniară.

Pentru a defini polarizarea trebuie să considerăm o undă electromagnetică. Aceasta este formată din cȃmpuri electrice şi magnetice ce se manifestă simultan. Vectorul cȃmpului electric este perpendicular pe vectorul cȃmpului magnetic şi ambele sunt perpendiculare pe direcţia de deplasare a undei. Dacă nu există nici o transformare de fază între vectorul electric şi cel magnetic polarizarea este liniară, verticală sau orizontală în funcţie de orientarea vectorului electric în raport cu planul ecuatorial. În cazul în care apare o transformare cu +/- 90 grade se numeşte polarizare circulară. Această transformare cu 90 grade înseamnă că atunci cȃnd cȃmpul electric atinge valoarea maximă, cel magnetic este zero şi invers. Atunci cȃnd valorile transformării sunt oricare altele putem vorbi despre o polarizare eliptică, dar care nu este folosită în transmisiile prin satelit. În funcţie de sensul de rotaţie al transformării există polarizare spre dreapta (în sensul acelor de ceasornic), denumită acronimic RHCP (Right Hand Circular Polarization) şi spre stȃnga, LHCP (Left Hand Circular Polarization).

În general, este mai uşor de fabricat un LNB performant pentru polarizare liniară decȃt pentru cea circulară. Pe de altă parte, există şi un dezavantaj. LNB-urile liniare trebuie orientate sub un anumit unghi faţă de antenă, în funcţie de po-ziţia geografică. Cele circulare trebuie doar instalate în punctul focal al antenei. O altă problemă, mai puţin cunoscută, dar importantă, specifică polarizării liniare, este sensibilitatea la efectul Faraday de rotire al cȃmpului electromagnetic al Pămȃntului. Rotirea vectorilor electromagnetici nu are efect asupra semnalelor polarizate circular, însă le afectează pe cele liniare. Intensitatea efectului Faraday scade proporţional cu frecvenţa şi în cazul benzii Ku este neglijabilă (de unde şi preferinţa pentru polarizarea liniară), dar utilizarea acesteia în cazul benzii C (unde valorile frecvenţelor sunt mai mici) comportă anumite riscuri. Factorul efectului Faraday este cu atȃt mai important cu cȃt antena este situată mai aproape de unul din polii magnetici ai Pămȃntului.

Operatorii trebuie să ia în considerare numeroşi factori atunci cȃnd decid polarizarea semnalului. Dacă zona de acoperire are mari şanse de vreme rea (zone cu precipitaţii, montane, depresiuni etc.), sau e situată la latitudini mari (semnalul trebuind să parcurgă mase mai mari de aer), soluţia optimă este banda C pentru a evita problemele legate de condiţiile meteorologice. Dar fiindcă banda C este sensibilă la efectul Faraday, polarizarea va fi mai degrabă circulară. În cazul în care zona de acoperire este situată la latitudini medii şi dimensiunea antenei este un criteriu important (avȃnd în vedere lipsa de spaţiu în majoritatea marilor oraşe europene), banda Ku este mai indicată. Polarizarea liniară permite producătorilor să fabrice LNB-uri mai ieftine pentru cȃt mai mulţi utilizatori. Iată, există cȃteva motive serioase pentru care se utilizează un sistem sau altul, principiul de bază fiind asigurarea unei recepţii cȃt mai bune cu un preţ cȃt mai redus.

Cȃteva observaţii legate de practica recepţiei. Dacă vreţi să recepţionaţi programele transmise în polarizarea circulară, cel mai simplu şi mai sigur este să vă achiziţionaţi un LNB corespunzător.

În banda Ku, dacă semnalul circular este suficient de puternic, se poate face recepţia şi cu un LNB obişnuit. Este ca şi cum am recepţiona un semnal TV terestru, pentru care avem nevoie cu o antenă orientată, dar dacă semnalul este suficient de puternic, îl prindem şi cu o sȃrmă pe post de antenă. Randamentul este foarte mic, dar dacă semnalul este foarte puternic, recepţia e posibilă.

Sunt numeroase discuţii pe forumuri referitoare la plăcuţele depolarizatoare care se introduc în feed-hornul LNB-ului. Plăcuţele cu care se vȃnd LNB-urile sunt de obicei plăcuţe standard, adică dispozitive făcute să asigure o recepţie rezonabilă în toată gama de frecvenţe pentru care destinat LNB-ul. Confecţionarea artizanală a unor astfel de plăcuţe poate da rezultate clar mai bune pe anumite frecvenţe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s